Interviu

Interviu 168 Camelia Tamaș

Nemira

📋 Cine sunteți?

Sunt Camelia Tamaș, o femeie de 47 de ani dintr-un oraș de provincie, am absolvit Facultatea de psihologie și lucrez la o firmă privată care se ocupă cu protecția muncii. Iubesc oamenii, cărțile, muzica și pisicile, sunt o persoană optimistă și prietenoasă. Destinul meu nu a fost țesut sub zodia fericirii, nici măcar a normalității, dar întâlnirea cu literatura a schimbat totul.

Am devenit scriitoare, am pătruns într-o lume la care altfel nu aș fi avut acces, mi-am creat propriul drum și, ceea ce mă definește cel mai bine, stă scris în cărțile mele: Castelana, Un far la marginea gândului și Calendarul unui cerșetor.

📋 Ce înseamnă pentru dvs. lectura?

Dintotdeauna lectura a însemnat pentru mine o cale de a evada din cotidian, din rutină, dilemele și dezamăgirile inerente, într-o lume ideală, cu oameni noi, cu situații inedite și rezolvări spectaculoase a problemelor.

edituratrei.ro

Lectura este și un mod de a-mi satisface nevoia de cunoaștere, de înțelegere a oamenilor, a felului în care funcționează, dar și de a-mi antrena imaginația, intuiția, puterea de pătrundere a lucrurilor și întâmplărilor.

Aș spune că nevoia de lectură la mine este o manifestare aproape organică. Atunci când se întâmplă să nu deschid o carte câteva zile, nu mă simt bine, am sentimentul că îmi lipsește ceva, că nu sunt completă.

📋 De unde a pornit ideea de a scrie?

Ideea de a scrie a venit din interiorul meu, s-a născut din nevoia de a comunica mai mult decât o puteam face oral, de a mă exprima pe mine însămi, de a spune celorlalți cine sunt dincolo de aparența fizică și mai ales ce gândesc.

În anii 90 am început să scriu poezie, am participat la câteva concursuri locale de creație, dar rezultatele au fost mediocre (premiul III, mențiune). Cum în timpul liceului scrisesem câteva scurte povestiri care au fost apreciate, m-am gândit să revin la proză. În 1996 mi-au apărut două povestiri într-un volum colectiv, am obținut mai multe premii la concursuri naționale, iar în 1998 am debutat editorial cu volumul de proză scurtă Castelana.

În 2005 am trecut la un alt nivel al potențialului meu creativ și am publicat romanul Un far la marginea gândului – o carte de dragoste și viață, cum îmi place să o cataloghez – iar în anul următor Calendarul unui cerșetor, un volum despre pierderea și redescoperirea identității în contextual social al zilelor noastre.

O vreme m-am risipit în lucruri mărunte, am uitat care îmi este menirea. Abia anul trecut m-am regăsit pe mine însămi și am regăsit bucuria de a scrie. Lucrez la un nou roman – o carte despre relații și modul în care acestea ne influențează viața – care sper să apară la începutul anului viitor.

📋 Care sunt valorile pe care le apreciați cel mai mult la un om?

Îmi plac oamenii onești și altruiști, cei care pot renunța la ceva din viața lor pentru binele celorlalți (din păcate atât de rari azi!), oamenii inteligenți, deschiși și pozitivi.

📋 Cinci lucruri vitale în existența dvs.?

În existența mea aș spune că-mi sunt vitali oamenii și mai puțin lucrurile. Sunt un ”animal social”, am nevoie de prieteni, de asociere, de interacțiune și comunicare. Cărțile sunt lucruri vitale pentru mine, apoi micile obiecte care-mi dau senzația de răsfăț: o cană pictată din care să-mi beau cafeaua, un pix deosebit cu care să-mi notez gândurile, o vază cu flori… Filmele îmi sunt indispensabile sau o ieșire în natură atunci când am nevoie să mă deconectez de la activitățile zilnice și, trebuie să recunosc, telefonul mi-e indispensabil pentru că a devenit un obiect care îmi ușurează mult viața.

📋 Are profesia dvs. legătură cu cărțile?

Din păcate, nu. Dar, având în vedere că nu fac o muncă solicitantă, ci mai degrabă de rutină, mă pot detașa repede de problemele de serviciu pentru a mă dedica scrisului și lecturii zilnice.

📋 De ce să vă citim?

Pentru că vin în fața dvs., a cititorilor, cu crâmpeie credibile de viață, cu personaje care, dincolo de parcursul lor, de povestea pe care le-am atribuit-o, se dezvăluie firești, cu emoții, temeri, gânduri, cu aspirații și dezamăgiri.

Nu veți găsi în paginile mele acțiuni desprinse din jurnalele de știri de la ora 17, nici scene cu iz de telenovelă. Îmi este străin senzaționalul dar și banalul ”bășcălios” de periferie. Încerc să mă pozițonez în ceea ce încredințez hârtiei într-un centru al normalității, axându-mă pe construcția interioară, psihologică, a personajelor.

Mă interesează să redau ce gândesc și ce simt oamenii al căror destin stă în vârful stiloului meu și să evidențiez cum faptele celor din jur și întâmplările se răsfrâng asupra lor, îi influențează și le deturnează uneori sensul.

📋 Ce credeți despre ce se scrie acum la noi?

Actualitatea literară din România este, după părerea mea, împărțită în două curente. Sunt autori care se respectă pe ei înșiși și își respectă cititorii și scriu din nevoia de a transmite un anumit mesaj sau de a schimba ceva in opinia celor care îi lecturează.

Și există o altă categorie de scriitori, proveniți cu precădere din mediul on-line, care vor doar să câștige bani din ceea ce publică. A proliferat o așa-zisă literatură, plină de obscenități, cu un limbaj suburban, care încalcă regulile ortografice și ale bunului-simț sub pretextul redării realități pure, necosmetizate. Eu una, nu înțeleg de ce ar plăti cineva ca să citescă înjurături când sunt gratis, în mijloacele de transport, pe stradă, în supermarket-uri…

📋 Cum ar trebui să percepem cărțile dvs? Exemplificați.

Ca pe o călătorie în destinul unor oameni, și-n același timp, ca pe o modalitate de a vă face pe dvs., cititorii, atenți la cei din jur, la trăirile și dorințele lor.

📋 Oare se citește mai mult acum decât în comunism?

După părerea mea azi se citește mai puțin decât în comunism. Citim doar noi, cei care am dobândit exercițiu lecturii încă dinainte de 89, unii din plăcerea reală de a descoperi lucruri noi, alții ca o modalitate minimă de a se opune regimului. Probabil mulți nu știu cu ce efort se obținea o carte nouă în ultimii ani ai deceniului 80. Trebuia să-i faci cadouri și complimente vânzătoarei de la librărie ca să-ți vândă un pachet în care se găsea cartea dorită și ceva maculatură, scrieri de partid, studii critice neimportante sau poezie de doi bani.
Din păcate, tinerii de azi aleg calea facilă, nu mai citesc o carte, ci doar rezumatul acesteia de pe Internet…

📋 Care e ultima carte citită?

Fata cu fragi de Lisa Stromme, o carte recent apărută în România și acum recitesc Oameni și șoareci de John Steinbeck.

📋 Ce autori preferați aveți?

Într-o ordine aleatorie ar fi: Gabriel Garcia Marquez, John Steinbeck, Feodor Dostoievski, Iris Murdoch, Francoise Sagan, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu și Cella Serghi, mai nou descoperiții de mine Eric-Emmanuel Schmitt și Jonathan Safran Foer.

📋 Cinci cărți care v-au scos din zona de confort.

Au fost câteva cărți care m-au scos din zona de confort când eram ceva mai tânără: 451 Fahrenheit, Portocala mecanică, O mie nouăsute optzecișipatru, prin mesajul transmis și Oameni de porumb a lui Miguel Angel Asturias și mai ales scrierile lui James Joyce datorită textului criptic ce necesită atenție și tenacitate maximă pentru a putea fi receptat și asimilat.

📋 Un mesaj pentru cititori de orice fel. Mulțumesc.

Le doresc tuturor celor care iubesc cuvântul scris să găsească mereu în lectură prilej de bucurie și încântare.
Mulțumesc și eu.

Mela

kurtmann.ro%20

Distribuie:
Share on Pinterest

2 comentarii la “Interviu 168 Camelia Tamaș

  1. Ma bucur mult, Camelia draga, ca te-am cunoscut mai bine prin intermediul acestui interviu! Desi locuim in acelasi oras de provincie, te-am cunoscut doar prin intermediul fragmentelor citite, scrise de tine, in revista ”Bocsa culturala” si pe al tau profil FB! Mi-au placut raspunsurile tale! Mult de tot! Iar la descrierea ta ref. la ”obtinerea” unei carti inainte de 1990, am suras …amar….! Ceva asemanator am amintit si eu in al meu interviu, ca cititor!
    Iti doresc multa putere si inspiratie pt a iti finaliza noul tau roman! 🙂

    Mela drag, iti multumesc pt acest interviu! Iti doresc si tie multa putere de munca si spor in toate!
    Si, bineinteles, lecturi frumoase si valoroase! Asa cum ti le doresti si tu! 🙂

    1. Bună Manuela. 🙂 Mă bucur că am realizat acest interviu doar pentru simplu fapt că tu cunoșteai una dintre scrierile autoarei. 🙂 Mulțumesc mult pentru urări. Și eu îți urez o vară minunată, lecturi plăcute și să vizitezi cât mai multe locuri încântătoare. 🙂

Lasă un răspuns