Interviu

Interviu 158 Bogdan Munteanu

libris.ro%20

1. Bună. Cum vă descrieți?

Dragă Mela, mi-am amintit o fază, am primit, printr-a patra, cred, temă de casă să-l descriem pe colegu’ de bancă. Nu mai știu ce-am zis eu despre grasul cu care râdeam la ore și nici ce-a scris el despre mine, în schimb, țin minte că l-a pus învățătoarea pe unul să citească și nu l-a ales deloc bine, a zis ăla adevărul – colegul meu de bancă e urât, are capul ca un dovleac, ochi de broască, unghii negre – ce mai, s-a lăsat cu lacrimi și pumni. Ce să spun? Lumea zice că sunt un tip de treabă. Ești prea de treabă, bă, fii și tu mai rău, ar spune un coleg de bancă meseriaș.

2. Ce a însemnat lectura în viața dvs.?

Ooo, primul gând: bucuria de a-mi face o grămadă de prieteni cu mult înainte de facebook. Pinocchio și Habarnam sunt printre cei mai vechi, încă îi mai am în listă.

3. Ce v-a determinat să începeți să scrieți?

libris.ro%20

Uneori mi se face poftă de ciocolată, alteori de-un meci de baschet, alteori de o conversație cu un prieten pe care nu l-am văzut de ani buni etc. Așa și cu scrisul – mi s-a făcut poftă, acum 8-9 ani. Poate pentru că hoinăream prin țară și nu-mi păsa de nimic, poate pentru că citeam o super-carte (“Orbirea” de Elias Canetti), sau pentru că îmi ieșiseră câteva fire albe și n-aveam niciun hobby, mai știi? Cert e că am umplut câteva pagini atunci. Am scris niște bazaconii, m-am simțit grozav, am continuat și-n zilele următoare. La un moment dat, pasiunea asta s-a transformat în meserie. Cam nasol, uite, am ajuns iar în punctul în care nu am hobby-uri. Ca să nu mai zic că-s aproape alb în cap.

4. De ce „Ai uitat să râzi”?

“Ai uitat să râzi” e titlul unei povestiri din carte. Irina îi dă papucii lui Teo (relația lor e atât de seacă, încât el nici măcar n-o mai face să râdă). Tipul se enervează, apoi cade pe gânduri, se frământă de numa’-numa’, se chinuie să râdă, nu prea-i iese și așa mai departe. Ulterior, mi s-a părut că “Ai uitat să râzi” e cel mai potrivit titlu pentru volum. Și așa a rămas. A, ar mai fi ceva. Dacă cititorii ar zâmbi (în mai multe feluri) când mi-ar citi cartea, m-aș bucura. M-ar întrista să știu că zâmbetele n-au înghețat mai deloc.

5. Ce cărți ne recomandați?

Toți avem timpi morți, nu? În autobuz, la coadă la ANAF (la orice coadă, de fapt), când te face cineva să aștepți etc. Recomand, pentru pauzele astea nedorite, cărți de povestiri sau de poezie. Apropo, știu un taximetrist care a calculat cât timp pierde el într-un an cu statul la semafor și s-a îngrozit. Ghici ce-a făcut? S-a apucat de citit la roșu. Uneori se enervează când se face verde.

6. Vorbiți-ne de cărțile dvs.

Am scris trei cărți de povestiri, “Ai uitat să râzi” e cea mai recentă dintre ele, dar, stai așa, parcă nu m-aș pune să-mi laud marfa, mai bine las un link către o povestire, poftiiiți la drive-test.
http://www.romanianliteraturenow.com/authors/bogdan-munteanu/

7. Ce planuri literare aveți?

În 2015, am început să lucrez la un roman (“Corporația”). Mi-am propus să-l finalizez în 2017. Suntem în 2017, nu? Dacă m-aș întâlni acum cu peștișorudeaur și l-aș prinde în toane bune, m-ar ajuta să-l termin. La anu’.

8. Opinia dvs. despre literatura română actuală.

E pe val.

9. Oare se citește mai mult decât în comunism?

Da, se citește mai mult. Și mai variat. Nu doar cărți, desigur.

10. Unde vă mai putem citi, aveți un blog?

Am un site, încerc să-l țin la zi: www.bogdanmunteanu.com. Mă găsiți și pe www.bookaholic.ro, revista online cu care colaborez de mai bine de un an. Altfel, moderez, în Timișoara, seria de evenimente “Ce mai faci, scriitorule?” – întâlniri cu autori români contemporani, un proiect inițiat și susținut de librăria Cărturești. Ne putem vedea și acolo.

11. Un mesaj pentru cititori. Mulțumesc.

Zâmbiți, vă rog! Mulțumesc și eu.

# Mela

libris.ro%20

Distribuie:
Share on Pinterest

Lasă un răspuns