Interviu

Interviu 155 Șerban Andrei Mazilu

libris.ro%20

1. Bună. Cine sunteți?

Șerban Andrei Mazilu, 34 de ani, scriitor, editor și multe alte lucruri. Am debutat în domeniul literar în 2013 cu romanul Tehe Angellove Society: Crux, un Urban/Christian Fantasy scris direct în limba engleză și publicat în S.U.A. prin editura WheelMan Press. Cărții i-au urmat două povestiri scurte în universal T.A.S. – Magic & Madness și Limbo – ce au avut rol promotional, putând fi achiziționate și astăzi gratis de pe Amazon în format electronic, dar (mai important) s-au aflat în top 10 la categoria lor mai bine de trei ani.

În România am debutat în 2015 cu romanul Dark Fantasy Anotimpul pumnalelor, căruia i-a urmat continuarea Jocul necromanților un an mai târziu; ambele volume au apărut sub egida Crux Publishing, editură pe care am înființat-o împreună cu Andreea (Deea) Sterea. Actualmente, pe lângă activitatea de editor și scriitor, mă pot „lăuda” și cu niște traduceri, editare text / audio / video, organizare evenimente și cam ce ar face un copyrighter (bănuiesc) în ce privește evenimentele și proiectele acestei companii.

2. În ce măsură sunteți „vinovat” în proiectul Crux Publishers?

libris.ro%20

Publishing. Așa cum am spus și mai sus, suntem doi fondatori ai acestei edituri. Editura a apărut ca răspuns la cererile atât pieței, cât – mai ales – scriitorilor care își doreau un partener profesionist, care să lucreze după un model occidental, civilizat și drept. M-am regăsit în aceeași situație precum mulți autori (deja) veterani și, cunoscând deja capacitățile de administrator și editor ale Andreei, am hotărât să încercăm acest proiect. Doi ani mai târziu, ne bucurăm de un feedback pozitiv din partea publicului cititor, dar și din partea colaboratorilor noștri. Continuăm să creștem, să învățăm și sperăm să ne trasformăm în acel fenomen literar pe care România îl merită și de care are nevoie.

3. Recomandați-ne cinci cărți preferate.

Mă simt ciudat tot amintind de ele – e, se pare, una din întrebările pe care le aud tot mai des – dar fie: Conjurația imbecililor de John Kennedy-Toole, Hotelul New Hampshire de John Irving, Culoarea magiei și/sau Lumina fantastică de Terry Pratchett, trilogia Warcraft: War of the Ancients de Richard A. Knaak și cam orice a scris Shakespeare.

4. De ce „Anotimpul pumnalelor”?

În principal pentru că nu exista așa ceva la noi și pentru că am putut. Un Dark Fantasy îmbinat cu Clockpunk este o combinație pe cât de complexă și interesantă, pe atât de greu de găsit chiar și într-o piață destul de variată cum e cea actuală, dar și un tip de scriitură ce nu a mai fost abordată, până la momentul respectiv, la noi. Îmi doream de mult să creez o lume și o poveste în jurul unei personaj principal asasin, și inspirat de unul dintre cele mai bune jocuri ale anului 2014 (parcă), Dishonored, am reușit să fac acest lucru. Reacția publicului a fost una surprinzător de bună, cartea fiind în continuare all-time best seller-ul nostru. Din alt punct de vedere, trebuie să recunosc că m-au stârnit anumite guri rele ce, după lansarea mea direct peste hotare, au afirmat că nu aș avea talentul necesar pentru a scrie în limba română, deci motive au fost destule, iar satisfacțiile pe măsură.

5.  Vorbiți-ne despre cărțile dvs.

Le-am enumerat mai sus și nu știu ce aș putea să îți spun mai mult decât ai găsi pe Goodreads sau pe Cruxed.ro sau pe oricare dintre site-urile librăriilor cu care noi colaborăm. Poate doar că, în spatele conflictelor, a violenței, a negativului din lumile mele imaginare, am încercat să trag niște semnale de alarmă vis-a-vis de pericolele reale din societatea noastră; ne confruntăm nu doar cu manipularea religioasă, corupția din diversele sisteme și declinul culturii (generale), ci cu o toleranță sau lașitate sau indiferență la nivel național – ceea ce e mai grav.

În cărțile mele, datorită apatiei și neștiinței, se întâmplă cumplite catastrofe și, observând direcția în care ne îndreptăm ca țară și națiune, mi-e teamă că vom avea aceeași soartă. Sigur că sper ca cei ce mă citesc să se bucure de scriitura mea, să se îndrăgostească atât de stil, cât și de univers și personaje, și da, ca orice artist îmi doresc să fiu apreciat; mai mult de atât, însă, vreau ca poveștile pe care le spun să îi schimbe în bine pe cei care le citesc.

6. Ce înseamnă să deții o editură în România de azi?

Cred că îți pot oferi doar jumătate de răspuns – în calitate de co-proprietar și co-editor și co-director am anumite responsabilități și activități față de Andreea. Din punctul meu de vedere… Este o aventură nesfârșită, care deși pare că se repetă în anumite perioade ale anului (vezi Gaudeamus sau Final Frontier), este de fiecare dată altfel. Îmi place să descopăr scriitori noi cu mult potențial la fel de mult cât mă bucur de noile povești scrise de autorii cu vechime și reputație. Sunt într-adevăr momente în care viața mea se complică, în care trebuie să prestez munca pe care ar trebui s-o facă oameni angajați special pentru lucrul X (cum spuneam mai sus, am făcut editare video / audio fără nici un fel de pregătire în domeniu), dar acestea sunt niște eforturi de care mă bucur nespus, dovedindu-mi mie că pot și, totodată, realizând lucruri nerealizate de alții, cu mare succes la public. Dar, ca să concluzionez, pot să-ți spun că e ușor să deții o editură și e extrem de complicat să-i menții standardele la un nivel înalt.

7.  Ce credeți despre literatura actuală din țară?

Ca în orice variațiune a Culturii sau Artei (sau cum vrei s-o numești), ne confruntăm cu aceleași veșnice probleme: publicul larg apreciază fie lucrurile facile, fie este convins să că numai străinii sunt capabili de literatură de calitate. Crux Publishing a venit ca un breath of fresh air, promovând valorile noastre și eliminând prejudecățile astea ce nu își mai găsesc explicație în contextul actual, unde găsești nenumărați scriitori români talentați; deși este o bătălie ce încă se desfășoară, câștigăm teren pe zi ce trece și sper să acoperim, la un moment dat, întreaga piață de carte cu titluri semnate de localnici. Cei care le dau o șansă autorilor noștri – pentru că nu colaborăm decât cu oameni capabili – descoperă că nu facem propagandă falsă și devin, așa cum i-a numit Deea, cruxieni convinși. În ce privește celelalte apariții de pe la alte edituri… am senzația că se consumă prea multă scriitură de tip Sandra Brown. Nebunia asta cu Young Adult, sincer să fiu, mă calcă pe nervi, nu doar fiindcă folosește ACEEAȘI rețetă la nesfârșit, ci fiindcă a și scăzut foarte mult așteptările cititorului; un elev de liceu care citește așa ceva, neavând comparație, neștiind de clasicii literaturii, consideră că autorul este un minunat, un geniu contemporan. E dureros, mai ales când avem oameni care chiar scriu BINE, însemnând nu doar că poveștile pe care le spun sunt interesante și atent-construite, dar vocabularul și modul în care acesta e folosit este așa cum trebuie, de fapt, să fie. Trebuie să se facă o triere, o sortare – nu toate cărțile sunt bune, nu toți autorii merită ridicați în slăvi și este foarte grav faptul că valorile, deocamdată, sunt inversate.

8.  Oare se citește mai mult că în comunism?

Cu siguranță, dar este și firesc. Nu are nici o legătură cu ideologia comunistă vs. cea democrată, ci cu mediul și vremurile în care trăim. Gândește-te că dacă acum 30 de ani ai fi avut acces la internet, ai fi avut mai mult de 30 în loc de 3 canale TV, dacă ai fi putut să te bucuri de o atât de vastă ofertă în ce privește divertismentul, cu siguranță nu ai fi acordat prea mult timp cititului. Mă îndoiesc că în comunism este mandatorie deprivarea poporului de acești factori, deci prolema este contextuală. La fel de bine ai putea compara Epoca de Piatră (nu Aur) cu Era Renascentistă și ai observa că răspunsul e pe dos și indică un declin al literaturii.

9. De ce să vă citim?

Îți voi da un răspuns care (probabil) mă va face să par, așa cum am mai fost etichetat, arogant. Scriitura mea nu este pentru oricine – dacă vrei adolescentă îndrăgostită de un el, dar și de un alt el, și care cumva are super-puteri și salvează lumea, pe când totul este povestit într-un mod cât se poate de simplist („să înțeleagă și cizmarul” mi-a reproșat cineva), atunci NU mă citi. Literatura nu trebuie să fie așa; literatura nu e jurnalistică, ci complexă, frumoasă, cu limbaj adecvat. Literatura trebuie să fie artă, chiar dacă subiectul abordat nu este pe gustul cititorului sau chiar dacă povestea ce se spune ar putea constitui scenariul unui film de Hollywood. Mi s-a spus că sunt prea complicat, că informațiile sunt prea multe și că felul în care vorbesc este prea alambicat, dar – cu toată modestia și sinceritatea – asta e ca și cum i-ai reproșa fizicianului care studiază Teoria Coardelor că nu înțelegi despre ce vorbește sau că Mozart nu-ți cântă despre dușmani și femei. Desigur, nu toată lumea poate să aprecieze stilul meu (lucru, de altfel, normal), dar cam toți cei care au avut răbdarea și dorința să citească primele 50 de pagini au s-au îndrăgostit de cărțile mele.

10. Ce planuri literare aveți?

Multă lume cere deja o parte a III-a pentru „Cronici din Voss”, adică o continuare la Jocul necromanților, iar aceasta va veni la un moment dat sub o formă diferită față de primele două cărți; deocamdată am alt proiect la care lucrez, unul foarte drag, despre o altă lume dintr-un univers paralel, de astă dată în stilul gaslight, ce-l are ca protagonist principal pe un demon ce face negoț cu artefacte și vrăji. Mi-a făcut foarte multă plăcere să scriu Limbo pentru atmosfera detective / noir și vreau să repet (cu și mai mult succes) performanța, dar de astă dată într-un roman construit asemeni cărților cu Sherlock Holmes, cu mai multe cazuri sau povești diferite care se îmbină la final. Este posibil să încerc și o colecție de povestiri scurte, dar având în vedere că tind să mă lungesc în descrieri dintr-o nevoie bizară de a construi lumi întregi, nu pot promite că va apărea prea curând.

11.  Un mesaj pentru cititori de orice fel. Mulțumesc.

Încercați cărțile Crux Publishing! Oferta este variată, astfel că am putea acoperi cam toate gusturile. Minus, bineînțeles, Young Adult-ul pe care am promis că nu-l vom promova vreodată. În rest, vă mulțumesc că citiți și vă doresc toate cele bune!

Mela

libris.ro%20
Distribuie:
Share on Pinterest

Lasă un răspuns