Info post

Nu mai vreau colaborări pentru recenzii

libris.ro%20

Da, am decis o dată pentru totdeauna că nu mai vreau colaborări pentru recenzii. Evident că vă explic de ce. În 2 luni blogul meu împlinește 2 ani de existență. De-a lungul acestei perioade am colaborat cu destule edituri și scriitori.

La prima vedere sună minunat și e într-un fel așa dar în alte feluri nu. De ce? Deoarece am constatat în timp că asta presupune o responsabilitate pe care nu mai doresc să mi-o asum. Presupune că trebuie să citesc cărțile acelea indiferent de cheful sau timpul pe care îl am sau nu, de faptul dacă agreez scrierile acelea sau ba.

Călătoresc în mod constant și am  mereu cu cărți cu mine. E o plăcere întotdeauna. 🙂 Acolo unde sunt eu, sunt și cărțile. Asta până în momentul în care realizez iar și iar că trebuie să iau cu mine în primul rând cărțile din colaborări și abia apoi cărțile pe care doresc cu ardoare să le citesc. La final ajung să citesc doar câteva dintre cărțile ce trebuie citite și niciodată ce vreau cu adevărat să citesc.

De ce? Nu e neapărat lipsa timpului. E faptul că mă simt constrânsă să citesc acele cărți dar nu vreau să mă simt nici vinovată că nu o pot face dar sfârșesc prin a avea un sentiment de frustrare îngrozitor. Apoi apare revolta interioară și nu numai pentru că de multe ori mă împotmolesc într-o carte fără sens pentru mine și ajung inevitabil la niște reading slumps / blocaje de lectură de toată frumusețea prin lungimea acestora, nemaispunând cât de afectată negativ mă simt și în viața de zi cu zi.

libris.ro%20

Consider că în viața asta exista atâtea lucruri pe care trebuie vrând-nevrând să le facem încât eu personal nu vreau să îmi transform și pasiunea mea pentru cărți într-un chin, într-o veșnică obligație, cum e cea cotidiană.

Nu mă înțelegeți greșit. Sunt recunoscătoare tuturor editurilor și scriitorilor cu care am colaborat de-a lungul timpului pentru generozitatea lor. Vom rămâne prieteni și de acum încolo.

Însă eu nu vreau să mai continui pe acest drum al colaborărilor pentru recenzii. Prefer să mă simt liberă să citesc orice carte doresc din sutele care mă așteaptă în bibliotecă de atâta timp, să am libertatea de a mă opri din lectură când simt eu, să nu mă simt constrânsă de nimeni și nimic cu privire la cărțile pe care vreau sau nu să le descopăr.

Au fost momente în care m-am împotmolit într-o carte deoarece nu aveam nicio apetență pentru ea dar mă gândeam că trebuie să o citesc până la final deoarece trebuie să fac recenzie, trebuie să trimit link, mereu acest trebuie ce îmi îngrădește și puțina libertate de care am parte.

După cum știți am avut probleme cu datele de pe blog. Efectiv am pierdut tot ce am construit timp de 1 an și vreo 9 luni. Am fost dezamăgită dar am zis că trebuie să mă ridic, să continui, să reconstruiesc, să merg mai departe. Am putut recupera câteva zeci de articole din arhive, pot recupera interviurile dar trebuie editate, refăcute pozele, un volum de muncă serios pe care îl fac zilnic cu mare drag.

Dar vreau să reduc cât pot din energiile negative de care am fost bântuită din diverse surse.  Iar asta o pot face și apropo de cărțile pentru recenzii care îmi limitează libertatea personală. Vreau să citesc fix ce vreau, când vreau, cum vreau, fără restricții  externe de care mă pot lipsi. Doresc să aleg cărțile pentru lectură după propriile criterii. Nu vreau să mai primesc mesaje de la vreun scriitor (au fost câțiva, puțini dar destui în contextul dat) care să mă întrebe dacă i-am citit cartea la 3 zile după ce mi-a trimis-o, în condițiile în care eu trebuia să citesc cărțile primite anterior.

Ok, ajung și la cartea respectivului, scriere care se dovedește o tâmpenie (mă scuzați) din punctul meu de vedere și pe care nu o pot citi mai departe nici cu pistolul la tâmplă.

Apoi mai e un aspect. Autorul consideră de la sine înțeles că dacă îmi trimite o carte moca, eu sunt obligată să îi fac o recenzie nu doar favorabilă, ci la modul superlativ deși cartea lui e posibil să îmi fi plăcut prea puțin sau deloc.

Ok, apare recenzia mea ușor „cosmetizată” dar autorul tot  a nu e mulțumit de prestanța mea, asta după ce cam o lună mă stresase cu întrebări prin mesaje private privind progresul meu în lectura capodoperei, dacă îmi place, de ce nu îmi place și alte alea.

Oare acest autor (vorbim la modul general, desigur) nu cunoaște că noi, ființele umane suntem minunate tocmai prin faptul că  suntem diferite, că avem, ca atare, gusturi diverse și ce îi place vecinei de la trei, mie poate nu îmi place deloc. De ce vrea acest autor lauri nemeritați și în mod unanim? Sper ca cineva să mă lămurească la acest punct. Poate un autor? Nu prea cred.

Recenziile în „adevăratul sens al cuvântului” sunt înțelese ca fiind practic povestirea cărților, cât mai extinse cu putință și cu citate multe și lungi. Eu nu am făcut așa ceva în recenziile mele și nici nu plănuiesc vreodată să fac asta.

După ce eu citesc o recenzie „adevărată” de 1500 de cuvinte m-am lămurit asupra cărții și nu mai am vreun interes să o citesc. Unde mai e misterul, suspansul, plăcerea lecturii? Nu critic nici pe X, nici pe Y, sunt considerații pur generale. Fiecare are libertatea să trateze orice aspect al vieții cum dorește și poate.

În ultimii aproape doi ani am citit multa literatură românească contemporană așa că îmi permit să afirm că există maculatură publicată în proporție mare, părerea mea. Îmi pare rău însă pentru autorii într-adevăr valoroși pentru că se află în aceasta mare de nulități, de persoane care scriu doar pentru a fi publicați.

Știu că asta va continua din moment ce editurile de la noi sunt de fapt afaceri, nu au drept criteriu valoarea. Deci până la urma oricine poate scrie orice atâta timp cât are ceva bani în buzunar. Concluzia? Nu X scriitor e vinovat, ci editurile, cultura noastră bazată pe bani, pe corupție la orice nivel. Până și în țările civilizate e o modă ca oricine să scrie despre orice. Eu însă am decis să devin selectivă în privința lecturii.

Vreau să citesc (din propria bibliotecă) acei autori români care nu fac atât de mare caz pe rețelele de socializare de cărțile lor. Pe aceia care s-au dovedit valoroși în timp fără vreun like, o recenzie elogioasă sau mereu 5 steluțe pe Goodreads (acordate reciproc între autori sau pe bloguri), pe aceia cunoscuți de prea puțini și tocmai prin asta demni de timpul meu.

Nu voi mai citi cărți „populare”, voi citi ce doresc după propria alegere, având criterii mai justificate și libertate pe care o dobândesc încetul cu încetul, chiar în timp ce scriu acest articol.

Eu, Mela nu am dorit să jignesc pe nimeni, mi-am exprimat dreptul legitim la opinie și v-am comunicat decizia mea cu argumentele personale.

Nu voi mai propune colaborări editurilor sau scriitorilor iar cele deja existente se pot considera anulate. Dacă un scriitor dorește să îi prezint cartea pe pagina blogului, Blogul meu de cuvinte fluturi (nu pe blog: recenziicartibune.ro) sub forma unei fotografii ulterior distribuită pe grupurile de cărți, e ok dar fără nicio obligație de a recenza respectiva carte.

Singurele propuneri venite din partea mea vor fi acelea pentru interviuri, articole personale ale autorilor, editurilor sau librăriilor despre obiectul activităților lor și propuneri de sponsorizări pentru concursurile de autor de pe blog.

Sunt interesată sincer care este opinia voastră cu privire la decizia mea, la acest articol în speță, fie că sunteți simpli cititori, bloggeri, autori, edituri, etc.

Offf, am scris cred cel mai lung articol ever 🙂 (da, așa e) dar să știți că mă simt atât de liniștită acum, liberă, relaxată deși e trecut mult de miezul nopții când termin de redactat acest articol.

# Mela

libris.ro%20
Distribuie:
Share on Pinterest

36 comentarii la “Nu mai vreau colaborări pentru recenzii

      1. Buna seara,Mela! Ma bucur ca esti foarte sincera si cred ca este o hotarare buna,in primul rand pentru ca vrei sa faci ceea ce iti place.In alta ordine de idei, ma bucur mai ales ca ai inteles conjunctura literara actuala de la noi;putini sunt cei care au curajul sa o spuna public.Iti doresc mult succes in con tinuare si sa te bucuri de ceea ce iti place!Eu oricum sunt hotarata ca in editura mea sa public o carte abia dupa ce o citesc personal. te inteleg perfect si ma bucur pt.tine:esti o persoana sensibila si deosebita!

        1. Bună. 🙂 Doamnă Verban, mă bucur că ați ales și dvs. să comentați aici, având în vedere calitatea dvs.de poetă publicată atât în România cât și în Italia dar și aceea de fondatoare de editură nouă. 🙂 Da, se tace că e mai sănătos, totul e bazat pe o aparență ce se menține prin laude aiurea. Nu mă deranjează că niciun blog cunoscut nu a comentat în vreun fel ce am scris. Și tăcerea e un raspuns, nu? Poate mai bun. Pentru mine ce contează e că am ales un alt drum, că voi avea libertatea de a alege, că nu îmi va forța nimeni mâna privind lecturile si nimic altceva. Mulțumesc pentru urări. Vă urez și dvs. mult succes cu editura, cu propriile cărți și poate ne vom și vedea vreodată. 🙂

    1. Bună Geo. 🙂 Și da, sunt mulțumită. Am deja aripi noi. 🙂 Voi citi în libertate. Mulțumesc că m-ai înțeles, Geo.

  1. Cunosc atât de bine situația, motiv pentru care și eu am ales să fac o oarecare curățenie 🙂

    Mult succes și lecturi plăcute!

    1. Cosmin, oricine ai fi, mulțumesc pentru empatie și nu numai. 🙂 Mersi de urări. Lecturile vor fi in mod definitiv plăcute. 🙂 Succes la curățenie! 🙂

  2. Draga mea Mela.
    Adevarul este că nimeni nu suportă să facă ceva sub presiune, sau la comanda. Dar ceea ce este extrem de important este ca ai făcut o muncă de furnică să te poti ocupa de atâta lume tu singurica este mai mult decât lăudabil. Frica mea a fost să nu fi scris ceva care să fie socotita ca ”MACULATURĂ”. De aceia ceea ce tu ai putut da viata fiecarei persoane in parte dedicându-ti viata ta intreagă cărtilor, chiar și in timpul in care trebuia să pleci dintr-un loc in altul. Asta da este încă un merit enorm pe care il meriti. Ca te simti prost că nu ai putut citi o carte in minim 3 zile. Te inteleg perfect. Blogul la care muncesti trebuie sa fie mereu la zi cu câteceva nou. Am incercat si eu dar nu am reusit sa fac atat de multe ca tine. Mie de exemplu pentru a scrie o carte caut o documentare aproximativ 1 an intreg. Te felicit si te sustin pentru ca am adorat acest articol.

    1. Bună Alis. 🙂 Ești o persoană și o scriitoare pe care o apreciez. Mă bucur că și tu mă apreciezi pe mine că om și blogger. 🙂 Nu pot decât să îți urez multă inspirație și să te asigur că nu scrii maculatură și că tu nu m-ai presionat în niciun fel. Ce mă bucur că în felul în care am zis în articol o avea parte de o libertate binevenită și meritată în alegerea titlurilor pe care le voi citi de acum încolo. 🙂

  3. Felicitari pentru curaj. Nu cred ca este usor ca, dupa o perioada de timp destul de lunga, sa poti lua o asemenea decizie, dar cat timp este ceea ce simti, nu pot decat sa iti doresc cat mai mult succes in continuare si lecturi cat mai placute, fara stres. Eu, personal, fac prezentari numai cartilor care mi-au placut. Nu am nicio colaborare cu nimeni, ci doar un blogulet mititel, izvorat din dorinta de a impartasi ceva frumos si de calitate (cel putin din punctul meu de vedere), fie ca este vorba despre literatura sau altceva.

    1. Bună Ana. 🙂 Nu știu în ce măsură e vorba de curaj. 🙂 E mai degrabă dorința mea de a avea aripi din nou. 🙂 Lecturi frumoase îți doresc și ție! 🙂 Am rămas însă cu o nedumerire: de ce zici „după atâta timp”? Tocmai că a trecut atâta timp încât mi-am permis să fac o schimbare majoră. Pe blog voi continua să scriu recenzii despre cărțile pe care le aleg eu, nu alții. Tocmai în ideea ta cu blogulețul tău făcând recenzii cărților care îmi plac dar nu numai. 🙂 Faza făină e că (repet) lecturile mele vor fi la alegerea mea 🙂 Mult succes cu blogul! Poate îmi lași și mie un link să te urmăresc. 😉

      1. Eu, draga Mela, ma tot miram, stii si tu, deoarece iti scriam (aici, la comentarii) cum poti sa faci atatea lucruri. De fapt, ma minunam mai mult, cum poti citi atatea carti si – din unele recenzii scrise – deduceam ca uneori sunt carti ”maculatura”, citeam printre randuri asta! 😉
        Ma bucur ca ai decis sa faci ceea ce ai scris in articol! Da, asa, nu e vorba de curaj, ci pur si simplu, de respect pentru propria-ti persoana si pentru acei scriitori care merita sa fie cititi ! Fara nici o obligatie! Ci doar din placere si din drag!
        Iti doresc o luna MAI cu multe lecturi, asa cum ti le doresti TU! 🙂 Si cu multe alte realizari! Si – bineinteles – cu multa sanatate, ca sa le poti duce pe toate! 🙂

        1. Bună din nou Manuela. 🙂 Deducțiile tale au fost corecte în destule cazuri. Ai găsit cuvântul potrivit! Da, de respect față de mine și față de cărțile care așteaptă de atâta timp să le citesc. Îți mulțumesc pentru urări și ți le întorc înzecit. 🙂

  4. E o decizie bună! Să nu te îndoiești de asta nicio clipă! Cititul e plăcere, relaxare, nu obligație și stress. Da! E multã maculatură pe piață… și da… de asta nu se vând scriitorii români. Cine are răbdare să aleagă? Cum să mai aibă cititorul încredere în recenzori, când totul e superlativ? Eu nu trimit romane, deși mi se cer. Eu nu am plătit să fiu editat și sincer, nu mi s-a cerut așa ceva, dar dacă mi s-ar fi cerut, nu aș fi acceptat pentru că ar fi însemnat că sunt publicat din motive greșite.
    Sunt un novice în lumea asta, dar învăț repede. Sunt multe aspecte urâte… dar e și mult frumos și noblețe.
    Eu te susțin în hotărârea ta și știu că ai dreptate!

    1. Mulțumesc pentru susținere, Marius Neguț. 🙂 Sunteți al doilea scriitor până acum care reacționează dar primul care spune lucrurilor pe nume și vă admir pentru asta. Nu speram ca vreun scriitor să exprime atât de punctual o realitate pe care majoritatea o evită sau o ignoră intenționat din motive meschine. De aceea sunt sigură că veți avea succes în domeniul literar și nu numai. 🙂

  5. Nu cred ca are importanta ce credem noi, ceilalti. Important este sa fii sincera fata de tine insati, sa nu -ti tradezi principiile. In viata avem multe obligati/datorii dar uitam sa ne raportam la propria persoana. Daca tu esti fericita, esti multumita atunci mergi inainte. Fa ce iti place, cand iti place, cum iti place 🙂 .
    Nimeni nu este perfect iar gusturile nu se discuta. Valabil in orice, chiar si pentru carti.
    Bafta!

    1. Bună Mirela. 🙂 E perfect adevărat ce ai zis doar că inevitabil trebuie să ne raportam și la alții. E hotararea mea, da! Dar și părerea celorlalți e cumva importantă în context deși eu oricum rămân la decizia luată. 🙂 Mulțumesc pentru gândurile bune.

  6. E normal sa citesti ce iti place, atunci cand faci munca patriotica. 🙂 E multa maculatura din cauza selfpubului. Nu generalizez, dar buna parte din productiile indie sunt scrieri fara rost. Recenziile ar trebui sa fie de fiecare data oneste. Nu ar trebui cosmetizate. Nimeni nu castiga nimic din pesudo-recenzii. O critica/recenzie onesta ajuta pe toate planurile – autot/cititor/recenzor/critic.

    1. Salut, Florin. 🙂 Muncă patriotică nu fac, eu o numesc muncă izvorâtă din plăcere. 😉 Mă bucur că ți-ai exprimat opinia sinceră despre ce se publică și despre cum ar trebui sa fie recenziile. 🙂 Bine ar fi ca și alți scriitori să îți împărtășească părerile. 🙂 Multă inspirație în continuare.

      1. Salutare, Mela. Eu consider muncă patriotică tot ceea ce faci fără să fii plătit. 🙂 Evident că tu — și mulți alții — faci totul din plăcere și recompensa e de natură emoțională. Știu că recenziile oneste sunt tăioase, dar te ajută enorm să vezi unde mai ai nevoie să lucrezi. Mulțumesc mult! La fel și ție, mult spor. Să auzim numai de bine — dacă e de bine. Dacă nu, să auzim de rău — mai învățăm câte ceva. 😀

        1. Salutare. 🙂 Din păcate autorii nu văd asta într-o recenzie (unde trebuie să lucreze) onestă, dimpotrivă​ zic: „mi-ai făcut praf cartea”. Și nici măcar nu era recenzia negativă ci părerea mea de final a fost onestă și nu trebuia să conteze așa mult, deoarece oricine are dreptul la ea (sau nu?) Nu mai zic de o fază precum: „scoate linkul (de afiliat) de unde se poate cumpăra cartea pentru că eu nu mai lucrez cu ei. Asta a fost josnicie, mai ales că volumul x îl cumpărasem eu din banii mei.

        2. Oameni — mă rog, autori — de genul ăsta găsești cu carul. E normal ca o recenzie negativă să nu-ți pice bine, autor fiind. Dar dacă nu e răutate gratuită, ci doar părerea sinceră a cititorului, atunci va trebui să te împaci cu ideea. Probabil că vor mai veni și altele. Faza cu linkul, are logică, într-un fel. Când publici pe banii tăi, ești obligat să faci un anumit număr de exeplare, pe care ți le cari cu traista de la tipografie și te privește ce faci cu ele. Să presupunem că 100 de exemplare le dai într-un an — ideal ar fi să le vinzi. 🙂 În fine, le dai într-un an și la final, când tragi linie, observi că visul ăla în care tu ai vândut 1000 de exemplare pe secundă a fost chiar un vis, și tragi concluzia corectă: abia dacă ai recuperat juma din banii investiți. Evident că nu mai lucrezi cu ei, pentru că nici ei nu mai lucrează cu tine — dacă nu le dai bani să-ți tipărească marfa. Știu, am fost cam rău, dar nu vreau să spun că selful e tot o adunătură de inutilități. Nu, nici vorbă! Ce vreau să spun e că, diferența între un self și o decizie a unei edituri de a publica un titlu pe banii editurii e că mănuscrisul ăla trece prin mai multe mâini. E drept, de cele mai multe ori, și acolo mai sunt scăpări — corectura 1, 2 și 3 înseamnă bani, tehnoredactarea, la fel. Etc, ai prins ideea. Uneori și editurile mai sar din etape, pentru a reduce costurile. Decizie justificată prin puterea scăzută de cumpărare a pieței. La selfie, de cele mai multe ori, corectura e doar cea a autorului. Nici vorbă de un profesionist. Din exact același motiv — cheltuiala în plus.
          Nici autorii publicați pe banii editurii nu vând cu miile de exemplare și nu devin vedete, dar măcar nu scot bani din buzunar și dacă în manuscris e o problemă majoră, atunci poți să fii sigur că editorul te va ruga — forța! — să refaci nenorocirea. Și uite așa mai reduci din riscul recenziilor negative. Dar nici chiar asta nu poate garanta un succes minim. Tot ceea ce te poate salva este să fii sincer cu tine, ca autor, și să te gândețti dacă tu ai da banii pe o carte ca a ta. Atunci ești pe drumul cel bun. Cel pavat cu recenzii bune.

        3. Bine ai revenit, Florin. 🙂 Aceste toate detalii îi privesc direct pe scriitori fiind un punct de eventual interes pentru cititori să știe tot acest proces însă eu dacă cumpăr cartea consider că mi-am făcut partea mea și dacă sunt afiliat, nu sunt interesată de aspectul „din culise”. Iar faptul că mi s-a cerut să scot linkul nu mi se pare deloc fairplay. Fiecare om își asumă riscuri, așa și scriitorii, riscuri care trebuie cumva asumate. Mulțumesc pentru caracterul informativ al comentariului. 🙂

        4. Exact, caracter informativ. 🙂 Ca sa fiu mai scurt si mai precis, Stephen King spunea asa: atata timp cat cititorul a scos bani din buzunar pentru cartea mea, poate sa stearga cu mine pe jos sau sa ma ridice in slavi – privitor la recenzie -, e dreptul lui.

        5. Mulțumesc Florin pentru comentariile tale punctuale. Citatul poate fi punct de reflexie pentru mulți. 🙂 Mult succes în ceea ce faci.

  7. Subscriu! Asta am cam hotarat si eu. Nu stiu ce astept pentru a pune totul în practica. Dacă scriu ceva ce nu convine cuiva, primesc un arsenal de reprosuri. Asa ca am timp numai pentru cărțile mele.

Lasă un răspuns