Interviu

Interviu 140 Bea Serediuc

libris.ro%20

1. Bună, Bea. Ce ne spui despre tine?

Depinde ce vreți să auziți! Vă spun despre partea profesională: am peste 10 ani de experiență în multinaționale și o viață de experiență scriitoricească de weekend, de jurnale și carnețele cu liste și mâzgălituri felurite.

2. Ce reprezintă lectura pentru tine?

Un mijloc de relaxare, de entertainment și de evadare. Spunea cineva mai înțelept ca mine că lectura e singurul mijloc prin care putem trăi de mai multe ori, pentru că ne identificăm cu trăirile personajelor din cărți.

libris.ro%20

3. Care a fost acel moment când ai simțit nevoia de a scrie?

Nu-mi amintesc un moment anume. Doar rețetele fanteziste pe care le scriam pe la vreo 4 ani pe caietul mamei și cum mergeam sârguincioasă la cenaclu literar începând cu clasa a V-a. Scriam poezii cu rimă împerecheată, despre ghiocei și fluturi. Apoi am trecut la rimă albă. În liceu au început să fie mai dark, în acord cu literatura pe care o citeam atunci, prozatori ruși și Cioran, nesurprinzător pentru un adolescent introvertit, aș zice. În facultate am trecut la proză scurtă și am început să public în antologii. Iar restul e… Varză. 🙂 Deocamdată.

4. Ce cărți preferate ai?

Pastorala americană de Roth îmi pare construcția literară ideală, un echilibru între firul narativ care ține suspansul și personajele complexe. La fel pentru multe dintre cărțile lui Ian McEwan și Haruki Murakami. Nu pot să aleg o singură carte preferată de Murakami, dar aș merge pe În căutarea oii fantastice, Kafka pe malul mării și Cronica păsării-arc.

Volumele din seria Hyperion de Simmons sunt cele mai bune cărți sci-fi pe care le-am citit vreodată, abia aștept ecranizarea! Ar mai fi cărțile lui Henry Miller, Un veac de singurătate de Marquez și cele mai noi între preferate sunt 2666 de Roberto Bolano și Solenoid-ul lui Cărtărescu.

5. Am citit „Varză”, mi-a plăcut maxim. Care a fost baza acestei cărți? În ce măsură este „reală”?

În Varză am împletit mai multe povestiri scurte scrise în timp. Personajele și firul narativ sunt fictive. Însă am împrumutat câteva trăsături de-ale mele celor 3 personaje principale: melancolia, atitudinea de cartier mărginaș, carierismul… Și-apoi am deviat unde m-a dus imaginația, depinzând și de starea de spirit a momentelor în care scriam. Un aspect real dar ușor adaptat personajelor în cauză este descrierea unor locuri în care am fost și am trăit, ca București, Panama, Peru.

Dar am scris și despre locuri în care nu fusesem vreodată până în momentul acela, cred că despre Berlin și Londra. Nu-mi amintesc exact și nu mai deschid cartea, m-ar îngrozi, aș vedea greșeli de stil și expresii aiuristice peste tot. Dar cum nu scriu numai pentru mine, mă bucur enorm când cineva îmi spune că i-a placut. Înseamnă că mai e ceva acolo pe lângă neșlefuirile debutantului.

6. Ce altceva ai mai scris?

Am scris multă poezie în copilărie și adolescență. Și mai târziu povestiri scurte publicate în antologii și reviste literare. Am impresia că ultima publicată e Adio, sarmale. O găsiți pe net.

7. Ce părere ai despre literatura română actuală?

Din păcate sunt repetentă la capitolul ăsta de câțiva ani. A fost o vreme când eram la curent cu ce se scria dar nu pot spune același lucru acum. Am să revin la autorii români în curând. Ultimele cărți românești citite sunt Solenoid, o scriere care te face să iubești limba română dacă nu cumva o iubeai deja și o carte despre care nu vreau să vorbesc pentru că îmi pare un roman polițist total nereușit.

8. Ce alte preocupări ai în afară de scris și citit?

Încerc să fac sport, uneori îmi iese, alteori mai puțin… Alerg și ascult muzică în timpul ăsta. Și mai încerc să onorez câte un abonament la bazin și iarna o pârtie de snowboard. Sunt omul sporturilor solitare.

Mă uit la filme și seriale, cu astea din urmă e complicat. Mă apuc de ele și las totul baltă. Recent am „scăpat“ de ultimele sezoane din Vikings și Mr. Robot. De câteva luni locuiesc în Viena, deci fac plimbări lungi prin oraș, în special în weekend, atunci când nu fug la Timișoara. Nu poți scăpa de Timișoara cu una cu două… E prea faină!

9. Ce planuri literare ai?

Planul oricărui scriitor închipuit, să finisez următorul roman! E în lucru de câțiva ani, însă cu faze de lentoare sau întrerupere totală, mari inconveniente pentru bunul mers al unei narațiuni. Spun scriitor închipuit pentru că mai sper în secret 🙂 că într-o zi scriitura va fi job-ul meu principal.

10. Un mesaj pentru cititori de orice fel. Mulțumesc.

Citiți orice, oriunde, în toate limbile pe care le întelegeți. Nu e timp de limitări. În metrou, acasă pe canapea, de pe kindle, telefon, cărți vechi, noi, poezie, pamflet, ziar, fantasy, self-help. Fiecare își are partea cu care contribuie la deschiderea noastră mentală. Dacă o carte nu vă trezește interesul după 100 de pagini, treceți la altceva. Există suficient de citit în lume.

# Mela

libris.ro%20

Distribuie:
Share on Pinterest

8 comentarii la “Interviu 140 Bea Serediuc

  1. uauuuu ce-mi place interviul, fantasticcccc mai ales ultima parte e interesanta unde zice ca e suficient de citit prin lume mai aes ca nu-ti starneste interesul dupa 100 de pagini, Felicitari!!!!!

  2. … la un (bliț)interviu de asemenea anvergură nu putea răspunde altfel decât succint – Bea este mult mai altfel, profunzimea ideaticii sale constă (și) într-un umor înțesat de sarcasm, de fină ironie și de o inteligență emoțională excepțională – sunt mândru să-i fiu contemporan!…

    1. Vă mulțumesc pentru considerațiile dvs. referitoare la acest interviu. 🙂 „Varză” mi-a dovedit atât de multe fațete ale autoarei. 🙂

Lasă un răspuns