Recenzie

Recenzie Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne *Alex

libris.ro%20

 

Titlu : Băiatul cu pijamale în dungi

Autor : John Boyne

Editura Rao, 2013

libris.ro%20

Nr pagini : 218

Gen: Roman istoric

Notă: 9/10

„Băiatul cu pijamale în dungi” e una dintre cărțile pe care mi-aș fi dorit s-o citesc de multă vreme. Mă bucur că am reușit în sfârșit, și mă bucur că mi-a plăcut așa de mult. Mi-a plăcut felul în care a fost scrisă, se poate citi foarte ușor. Felul în care a fost construită pe capitole, până și numele capitolelor. Sincer, nu știam mai nimic de această carte înafară de poveste în general, puține detalii.

În opinia mea, „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne este o carte care merită citită. Nu contează dacă ești copil sau adult. Relativ e o poveste simplă a unui băiat pe nume Bruno, în vârstă de nouă ani, care se mută din Berlin împreună cu familia sa, din cauza serviciului tatălui său.

Din clipa în care au ajuns la noua locuință, Out-With, Bruno începe să-i spună mamei lui că nu-i place deloc aici. Un loc plin de soldați care umblau prin casă, prin biroul tatălui său, ca și cum ar fi locuit ei acolo. De la fereastra din camera lui Bruno se putea vedea acel gard mare cu suluri de sârmă ghimpată, căbănuțele, soldații și toți oamenii cu pijamale în dungi. Nu înțelegea ce anume e acel loc. De la fereastra camerei surorii lui, Gretel, era o priveliște ceva mai frumoasă. O pădure.

„Se așeză pe pat și pentru o clipă își dori ca Gretel să se așeze lângă el și să-l cuprindă cu brațul și să-i spună că totul va fi bine și că mai devreme sau mai târziu vor îndrăgi locurile astea noi și că nu vor mai dori niciodată să se întoarcă la Berlin. Dar ea tot mai privea pe fereastră și de această dată nu se uita la flori sau la pavaj, la banca cu plăcuțe pe ea sau la gardul înalt, la stâlpii de telegraf din lemn sau la sulurile din sârmă ghimpată, la clădirile mici sau la coșurile fumegânde; ci se uita la oameni.”

Timpul trece iar Bruno se plictisește, neavând ce să facă sau cu cine să se joace. Își construiește un leagăn, trimite scrisori la Berlin bunicilor lui. Ar vrea să exploreze, însă aici nu avea ce. Multe locuri îi erau interzise.

Lui Bruno îi plăceau foarte mult explorările. Voia să devină explorator când devenea mare. Într-o zi plictisitoare decide să pornească o explorare pe lângă gard, loc unde îl întâlnește pe Shmuel. Un băiețel slab, de aceiași vârstă cu el. Timp de mai bine de un an se întâlni cu el în același loc și doar vorbeau, nu se jucau, nu făceau altă activitate deloc. Până într-o zi când Bruno trecu de cealaltă parte a gardului, cu o zi înainte de a se întoarce înapoi la Berlin.

„Se uită din nou la Shmuel și făcu ceva neobișnuit pentru el: îi luă mâna mică într-a lui și o strânse cu putere. Shmuel, tu ești cel mai bun prieten al meu, afirmă cu tărie. Cel mai bun prieten, pe viață! Apoi în cameră se făcu foarte întuneric și, într-un fel, în ciuda haosului ce urmă, Bruno descoperi că încă îl mai ținea pe Shmuel de mână și nimic în lume nu l-ar fi determinat să-i dea drumul.”

Vă las pe voi să aflați finalul poveștii lui Bruno și a familiei lui. „Băiatul cu pijamale în dungi” e singura carte care m-a emoționat așa tare, mai ales finalul. La sfârșitul zilei „Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne e o carte de nota zece pe care o recomand indiferent de vârstă!

Cartea o puteți cumpăra de AICI cu o reducere de 52% și transport gratuit.

libris.ro%20

Distribuie:
Share on Pinterest

2 comentarii la “Recenzie Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne *Alex

Lasă un răspuns