Interviu

Interviu 107 Camelia Cavadia

libris.ro%20

1. Bună, ce este important de știut în legătură cu dvs.?

Bună ziua! Nu sunt un om atât de important, încât să fie cu adevărat necesar să se știe ceva despre mine. Dar mi-ar plăcea ca oamenii să-mi citească cărțile. Ele reprezintă o parte importantă din ceea ce sunt eu.

2. Cum ați intrat în legătură cu lectura?

Ca orice copil. La început au fost poveștile bunicului care mi-au înflăcărat imaginația, apoi a fost dorința de a afla și eu ce se ascunde între copertele cărților care o țineau pe sora mea – mai mare cu un an de zile decât mine – captivă într-o lume la care eu nu aveam acces. M-am bucurat ca orice copil, de cărțile specifice vârstei, dar de citit cu adevărat m-am apucat în liceu. Poate și datorită faptului că pe vremea aceea era greu să găsești și alte cărți, în afara celor din programa școlară – pe care le aveam în bibliotecă sau le puteam împrumuta de la biblioteca liceului unde învățam – lectura era un fel de activitate prohibită.

libris.ro%20

Cărțile se dădeau „pe sub mână” și tocmai de aceea, atunci când făceam rost de ceva ce nu se găsea în librării, citeam fără să mă întreb dacă îmi place sau nu. Nu numai eu făceam asta, ci toți oamenii din jurul meu. Sau cel puțin, asta este impresia cu care am rămas. Atunci am citit cărți polițiste, cărți de aventuri, de dragoste. Orice-mi pica în mână. Ai mei reușiseră să se împrietenească cu o doamnă care lucra la „Scânteia” și care, odată la câteva săptămâni, ne chema la ea să ne vândă cărți. Trebuia să cumperi tot pachetul, indiferent dacă din zece cărți tu ți-ai fi dorit doar trei-patru dintre ele. Însă acesta era aranjamentul, iar noi îl respectam.

Acum, privind în urmă, realizez faptul că toată această interdicție de a avea acces la literatură nu a făcut decât să sporească interesul, curiozitatea, îndârjirea de a citi cât mai mult și cât mai divers.

3. Are profesia dvs. legătură cu cărțile?

Nu, nu are legătură cu cărțile, dar are legătură cu scrisul.

4. Ce cărți ne recomandați?

În general nu-mi place să recomand ceva, nici măcar cărți. Îmi place însă să vorbesc despre ele, iar alegerea să fie a cititorilor. Ca în orice alt domeniu și lectura cred că este o chestiune de gust. Iar dacă ajungi să citești numai cărțile impuse de alții ca fiind lectură obligatorie, riști să transformi această activitate din plăcere pură în corvoadă. Tocmai de aceea prefer să vă spun ce cărți sau autori mi-au fascinat mie viața, iar dumneavoastră să extrageți ceea ce vă place.

Niciodată nu i-aș exclude cărțile clasicilor din lecturile care merită citite, cu atât mai mult cu cât foarte dintre ele sunt atât de actuale, se referă la situații care s-au întâmplat în trecutul (mai mult sau mai puțin îndepărtat), dar care continuă să se repete și în ziua de azi. Unele cărți cuceresc tocmai prin farmecul pierdut al anumitor perioade trecute, pe care cărțile le păstrează încă vii în paginile lor.

Pentru mine a fost interesant să-i recitesc de curând pe Stendhal sau pe Thomas Mann. Dacă la „Roșu și negru” am înaintat greoi și uneori mi s-a părut că bat pasul pe loc, la „Muntele vrăjit” am apreciat altfel lentoarea cărții și chiar am reușit să mă teleportez în sanatoriul acela liniștit.

Cartea pe care am recitit-o de cele mai multe ori a fost „Noaptea de Sânziene”. Am citit-o pentru prima dată în liceu, când am simțit că nu am înțeles multe din substraturile cărții și că va fi nevoie să revin asupra ei. Apoi, peste ani, mi-am făcut un adevărat ritual din recitirea ei chiar în preajma acelei nopți magice dintre 23 spre 24 iunie. Încă mai cred că a fost magie adevărată faptul că fiica mea s-a născut chiar în acea noapte. 🙂

În adolescență l-am iubit pe Camil Petrescu, mai apoi pe Mircea Eliade, căruia i-am citit toate cărțile, toate interviurile, orice avea legătură cu el și cărțile lui.

 

I-am iubit pe ruși, iar acum încerc să mă pun la punct și cu literatura rusă contemporană. Îi iubesc pe Jonathan Franzen, Paul Auster, Ian McEwan, Ismail Kadare, Javier Marias, John Steinbeck, John Fante, Dino Buzzati, Jonathan Coe, Jose Saramago, Philip Roth, F. Scott Fitzgerald, Romain Gary și mulți, mulți alții, după cum consider că și literatura română are scriitori extraordinari.

5. Când ați simțit nevoia să scrieți?

Cumva, dintotdeauna am simțit nevoia asta. Fiind un copil foarte sensibil și destul de interiorizat, mereu am simțit nevoia să scriu despre felul în care vedeam eu lumea, despre ceea ce simțeam. Întotdeauna am avut o fire foarte analitică, iar scrisul m-a ajut mereu să scot la lumină multitudinea de gânduri cu care mă complicam. Poate de aceea, în adolescență am simțit nevoia să țin mai multe jurnale, am corespondat mult cu prietenele, mai ales în perioada vacanțelor de vară când fiecare avea un alt drum.

Cert este că întotdeauna m-am visat scriind cărți, dar până la 45 de ani n-am avut curajul să încerc. Nu m-am simțit niciodată suficient de bună. Cred însă că, după o anumită vârstă, devii un pic mai îndrăzneț sau poate doar simți că timpul te presează să faci lucruri pe care să nu regreți mai târziu că nu le-ai încercat. Și atunci te împingi singur de la spate, încurajându-te că nu ai nimic de pierdut. Te scutești astfel și de o posibilă întrebare pe care ai putea să ți-o repeți în buclă mai târziu (poate prea târziu): „cum ar fi fost dacă?”

6. Cum s-a născut „Vina”? Are elemente reale?

„Vina” a fost mai întâi un caleidoscop de gânduri, fărâme de viață, tușe de oameni. Apoi, toate aceste frânturi de povești și destine s-au modelat unele pe altele până ce au devenit niște piese perfect potrivite.

 

Fiind prima mea carte, am stat mereu cu simțurile în alertă și m-am minunat de felul în care s-a scris această carte. Din momentul în care m-am pus pe treabă am avut sentimentul că toate idele se încolonează de la sine și, ca mânate de cineva, merg în direcția potrivită.

M-am trezit în minte cu o mulțime de variante de poveste, la unele am renunțat din start, pe altele le-am abandonat sau le-am modificat pe parcurs, cert este că la finalul ei, am avut sentimentul că aceasta este povestea pe care trebuia să o scriu și nu alta.

Da, are elemente reale, sunt multe lucruri pe care le-am văzut trăite de oameni pe care-i cunosc mai mult sau mai puțin. Sunt mulți sâmburi de realitate în însăși temele abordate în roman.

7. Tema romanului „Măștile fricii” e una controversată. Cum v-ați gândit să abordați un asemenea subiect?

Frica, violența fac parte din viețile multora dintre noi, din păcate. Abia scriind cartea am avut confirmarea faptului că „Măștile fricii” prezintă, de fapt, o realitate a unui procent covârșitor din oamenii în mijlocul cărora am trăit și trăim. Confesiunile celor care s-au regăsit în carte, curajul lor de a se recunoaște în acele victime, dar mai ales lupta lor de a nu se lăsa dominați de ceea ce au trăit, de a nu lăsa trecutul, violența, teama să le schimbe personalitatea, mi-au întărit ideea că povestea din roman nu este doar povestea celor trei frați.

8. Care sunt lucrurile care vă inspiră?

Oamenii mă inspiră.

9. Ce alte hobby-uri aveti?

Îmi place să citesc, să mă întâlnesc cu prietenele (îmi plac la nebunie discuțiile cu prietenele mele vechi de peste 30 de ani, dar și cu cele mai noi, tinere și foarte agere la minte), îmi place la nebunie să gătesc (în special de sărbători, mese festive, în jurul cărora se strâng mulți oameni entuziaști), îmi plac plimbările lungi, vacanțele. N-am cine știe ce hobby-uri ieșite din comun.

10. Credeți că tinerii citesc mai mult acum?

Mai mult acum față de ce perioadă? Deși statisticile spun altceva, eu cred că tinerii citesc. Văd mereu în jurul meu astfel de tineri și pentru mine ei sunt universul la care mă raportez.

11. Ce părere aveți despre literatură română contemporană?

Avem niște scriitori foarte valoroși care merită să fie cunoscuți în lumea largă, dar care trebuie citiți și iubiți în primul rând aici, în țara lor.

12. Un mesaj pentru cititorii dvs. Mulțumesc.

În primul rând vă mulțumesc dumneavoastră pentru întrebări, iar cititorilor mei pentru că se opresc asupra cărților mele. Fără ei eu aș fi doar un om căruia-i place să scrie. Mesajul meu pentru ei este: citiți orice vă  place și luați din cărți tot ce vă trebuie!

Mela

libris.ro%20
Distribuie:
Share on Pinterest

Lasă un răspuns