Interviu

Interviu 87 Igor Guzun

ideaplaza.ro

1. Ce este important de știut despre dumneavoastră?

Că numele meu este de, 48 de ani, Igor Guzun şi că cea mai recentă carte a mea, „Vinil”, a fost lansată la Chişinău şi la Bucureşti. Nu că asta ar fi neapărat foarte important pentru alţii, dar este însemnat pentru mine.

Că la această vârstă zilele de naştere vin repede una după alta, nu ca pe vremuri când le aşteptai cu emoţii mari – este şi asta, dacă nu important, cel puţin notabil.

12 ani – în trecut – de profesorat la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, la Universitatea de Stat din Moldova. 10 ani de muncă la revista „Săptămâna” pe vremuri, în debutul meu ca jurnalist. Şi sunt acum 10 ani de când conduc o agenţie de comunicare la Chişinău.

books-express.ro

2. La ce vârstă ați citit prima carte?

Sunt mulţi ani de-atunci, aproape o viaţă. Probabil s-a întâmplat atunci când am învăţat literele şi ştiam să citesc propoziţii. Să fi fost „Abecedarul” la şcoală sau o carte cu poveştile lui Mihai Eminescu la spital? Nu ştiu exact.

Cu siguranţă însă că erau cărţi cu litere chirilice. Iar prima carte cu litere româneşti pe care am găsit-o în biblioteca părinţilor mei – mama, soră medicală, iar tata zootehnician-selecționer – şi am citit-o a fost un volum cu coperte portocalii a poetului spaniol Antonio Machado.

Iar prima carte pe care am scris-o a fost una de poezii şi se numea „De azi într-o săptămână”. La anul vor fi 20 de ani de atunci.

3. Cinci cărţi care v-au impresionat în timp.

S-ar putea să fie mai multe cărţi, dacă nu chiar toate pe care le-am citit până acum. Dacă îmi place o carte, citesc toate cărţile acestui autor. Aşa s-a întâmplat cu Gabriel Garcia Marquez, cu speranţa că s-o mai fi rătăcit pe undeva o carte sau o povestire de-a lui nepublicată încă, cu Mario Vargas Llosa, cu Elizabeth Gilbert, Fiodor Dostoevski, Boris Akunin, Haruki Murakami sau Agatha Christie.

4. Cum ați simțit nevoia de a scrie?

Am făcut o şcoală de pictură, însă aveam un coleg de clasă care era mai bun în asta şi a devenit apoi un artist plastic consacrat. Făceam atletism, însă un alt coleg era campion. Am cântat şi la acordeon şi bineînţeles că avem un coleg care se pricepea la clapele albe şi negre mai bine.

Şi atunci, la sfârşitul adolescenţei, m-am gândit că trebuie să-mi aleg o profesie în care să fiu mai bun decât ei. Şi am ales cuvintele. Cu anii am înţeles că nu este de ajuns să fiu mai bun decât ei, trebuie să fiu mai bun decât mine. Aşa am început să scriu cărţi. În 2014, am publicat, împreună cu Sergiu Bezniţchi, un celebru om de televiziune şi de spectacol de la Chişinău, cartea „LA BLOG”, nişte feat-uri scrise împreună care au devenit virale încă înainte de a deveni carte. Iar în 2015 am publicat cartea „VINIL”, care a cunoscut în 2016 o nouă ediţie.

5. Vorbiţi-ne despre „URMA ta”.

Acum 10 ani am creat agenţia „URMA ta” pentru a ajuta oamenii şi organizaţiile să comunice. Şi de atunci scriem texte, facem campanii, producem filme şi creăm emoţii pozitive, inclusiv cu portalul pe care echipa noastră l-a lansat în 2012 şi îl menţine până astăzi http://stiripozitive.eu/.

6. Ce părere aveți despre cultura românească?

Multă lume de aici, de la Chişinău, priveşte cu încântare toate lucrurile bune care se întâmplă în cultura românească. Sunt şi eu unul dintre aceştia. Pentru că – am observat – şi la Chişinău, şi la Bucureşti este acelaşi cer: românesc.

7. Ce alte hobby-uri aveți?

Îmi place fotbalul. Nu să-l privesc, ci să joc. Iar cea mai tare autobiografie a unui fotbalist pe care am citit-o a fost „Eu sunt Zlatan” a lui Ibrahimovici.

8. Ce înseamnă pentru dvs. orașul Chișinău?

Este în oraş în care iată locuiesc cu familia mea deja de mai mulţi ani decât am trăit la Recea, satul în care m-am născut. Chişinăul este oraşul care deopotrivă ne place şi nu ne place. Iar partea cu „Îmi place” am rezumat-o, împreună cu formaţia „FurioSnails”, în piesa „Oameni şi locuri dragi”, în care am mărturisit: „Oameni şi locuri dragi / Şi tu care îmi placi / Sunt toate aici la doi paşi”.

9. Aveți un blog?

Ca orice om care a sădit un pom şi creşte un copil, am un blog. Mă puteţi găsi acolo, la http://aiciscriu.eu/. Este un blog al jocurilor de cuvinte, creat în îndepărtatul an 2010.

10. Un mesaj pentru cei care doresc să vă citească cartea. Vă mulțumesc.

Citiţi toate cărţile de pe lume. Pentru că nu există cărţi rele. Toate sunt bune. Bune la ceva. Şi majoritatea dintre ele ni se potrivesc de minune într-un moment anume al vieţii noastre.

Iar atunci când alegeţi următoarea carte pentru lectură, poate vi se potriveşte cartea mea „VINIL”. Este o carte cu texte scurte despre Moldova sau Basarabia, cu farmecul şi paradoxurile ei, unde cele mai frumoase texte despre oameni sunt necrologurile şi unde învăţătorii visează toată viaţa Creta, și doar elevii lor ajung acolo. Este o carte cu jocuri de cuvinte şi despre copilăria noastră, care s-a terminat atunci când nu a mai trebuit să ne facem lecţiile, iar viaţa a devenit învăţătorul nostru.

Citiţi-ne cărţile. Dacă nu pe ale mele, măcar pe toate celelalte.

Mela

vivacredit.ro
Distribuie:
Share on Pinterest

One Commnet on “Interviu 87 Igor Guzun

Lasă un răspuns