Interviu

Interviu 69 Răzvan T. Coloja

bookcity.ro%20

📋 Cum v-ați descrie?

Încă cinic la 37 de ani (thank God for that). Interesat de psihologie şi sociologie, Linux şi open-source. Pasionat de tehnologie, literatură, ştiinţă, educaţie. Ascult metal de pe la 13-14 ani şi acum la 37 încă ştiu pe dinafară versurile celor de la Samael ori Morbid Angel. Sunt genul ăla de om calm care preferă mai mult să observe decât să interacţioneze. Tipicar, răbdător, sarcastic uneori, extrem de critic cu cei din jurul meu. Deloc gurmand. Măsor oamenii strict după ceea ce citesc, ascultă, gradul de politeţe şi efortul pe care îl depun ca să se auto-educe.

📋 Cum ați luat legătura cu cărțile și implicit lectura?

Tatăl meu obişnuia să-mi citească poveşti cât eram copil. Lui îi datorez contactul cu cărţile. De prin clasa a II-a citeam basme, prin a V-a Mark Twain, în a VIII-a trecusem deja la Edgar Poe şi Lovecraft.

În liceu am fost un mare consumator de SF şi aveam aproape toată colecţia Nautilus a celor de la Nemira. A fost perioada în care am citit mult Herbert, Philip K. Dick, Brussolo, Van Vogt, dar am dezvoltat până atunci şi o obsesie nesănătoasă pentru Poe. Tot în liceu am cochetat cu poezia (Baudelaire, Byron, Yeats) şi proza macabră.

lensa.ro

 

📋 Ce fel de cititor sunteți?

Genul acela de cititor care se încăpăţânează să termine o carte indiferent dacă îi place sau nu. E un pic de OCD acolo implicat. Prefer aproape exclusiv nonfiction-ul de vreo cinci ani de zile: sociologie, psihologie, economie şi politică asiatică, chestii despre regimuri totalitare şi viaţa în instituţii totale, biografii de dictatori şi criminali în serie. Am un fetiş cu Coreea de Nord şi cărţile legate de ea. Şi cărţi tehnice legate de servere şi scripting. Când iau pauză de la toate acestea prefer literatura transgresivă şi neo-noir: Douglas Coupland, Craig Cleveger, J. G. Ballard, Bret Easton Ellis. Îmi place mult Ginsberg, chit că-s certat cu poezia. Îmi plac primele 4-5 cărţi ale lui Palahniuk. Îmi place Soljeniţîn. Uneori, cam o dată pe an, citesc şi comics-uri vreo două zile. Ocazional SF.

📋 Care a fost momentul în care ați simțit că trebuie să scrieți?

N-aş zice că am simţit că ”trebuie”. Mai mult am decis că vreau.
Cred că a fost prin clasele primare. Scriam poveşti prin a IV-a din câte îmi amintesc. Scriam poezii în engleză prin clasa a IX-a – asta îmi amintesc cu siguranţă. Povestiri SF şi morbide prin a X-a, influenţat probabil de Poe şi muzica pe care o ascultam. Dar la modul serios m-am apucat de scris pe la 18-20 de ani. Prin perioada aia a anilor 2000-2001 am scris primul meu roman – ”Fabrica de furnici” – pe care l-am publicat abia în 2009.

📋 Cinci cărți care nu ar trebui ratate.

”The Contortionist’s Handbook” de Craig Clevenger
”The Road” al lui Cormac McCarthy
”Howl and Other Poems” de A. Ginsberg
”Dune” de Frank Herbert
”Principele” lui Machiavelli

📋 Ce alte hobby-uri aveti?

IT-ul. Linux şi tot ce ţine de Linux. Sisteme de operare alternative precum BeOS, QNX, Haiku şi alte hobby-OS-uri. Sociologia (cu precădere ”Critical Theory”, sociologia religiei, impactul democraţiei, consumerismul, regimurile totalitare). Adun informaţii şi citesc chestii despre ”Blade Runner”. Ascult military pop, nihilist pop, dark ambient, industrial, black metal, trash şi death metal din anii ’90, puţin neofolk şi o doză sănătoasă de post-rock şi stoner metal. Colecţionez ediţii româneşti Edgar Poe. Sunt mare amator de seriale.

📋 Am citit „Recolta roșie” și mi-a plăcut mult. Ce ne puteți spune despre cărțile dvs?

O spun fără jenă: consider ”Recolta roşie” drept cea mai slabă carte a mea. E un roman pe care l-am cam grăbit şi care se încadrează în stereotipul acela dictat de ”blestemul celei de-a doua cărţi” – un efect cu care s-au confruntat şi alţi autori. Dar anumite părţi din roman îmi plac, chit că tentativa de critică a bisericii şi a credinţelor iraţionale nu mi-a ieşit chiar aşa cum doream eu. Ar fi trebuit să mai lucrez la el înainte să-l trimit celor de la Herg-Benet.

În primul meu roman – ”Fabrica de furnici” – am depus suflet, dar eram încă necopt când l-am scris. De-abia ieşisem din adolescenţă şi mai mult experimentam cu scrisul. Cu toate astea, criticul literar Marius Miheţ al revistei ”Familia” a fost indulgent cu acest titlu.

”Soldaţi ai terebentinei” însă e un roman lucrat; derivat parţial din fantezie, parţial din experienţa mea ca rocker în anii ’90. Am încercat să prezint nişte lucruri prin care am trecut, dar s-o fac în aşa fel încât să iasă ceva halucinant fără a cădea în extremă. Am vrut realism şi nu flamboiant. Am vrut bizar dar verosimil. Am vrut să descriu cum e să faci parte din tagma rockerilor adolescenţi, ce a însemnat muzica pentru noi şi cum ne-a modelat stilul de viaţă şi gândirea.

Şi am vrut s-o fac în cele mai mici detalii, speriat că aş putea uita ceva sau fi bănuit că exagerez pe alocuri. ”Soldaţi ai terebentinei” e un tribut adus generaţiei mele de renegaţi ai societăţii şi totodată un mod de a le spune viitorilor mei copii şi nepoţi ce tâmpenii făceam pe la 16-17 ani. Totul combinat cu elemente de fantastic şi lucruri pe care doream să le spun iar conjunctura mi-a permis-o. Dar mesajul principal este cel al microsocietăţii metalistului din anii ’90 ai României, complet cu rockoteci, tras de lac, headbanging şi băi nocturne în pielea goală. Am avut o adolescenţă pe care nu o regret iar cele mai bune părţi din ea le găsiţi în acel roman. Cartea a primit un premiu naţional la câteva luni de la lansare iar recenzii negative încă nu am citit.

Criticul literar Dan-Liviu Boeriu a numit romanul ”inedit în peisajul literar actual” şi-a scris în prefaţă că ”poate deveni un roman-cult al celor care nu vor să uite mirosul de scenă încinsă, de ghete grele, de geacă de piele.”

”Pangeea, toamna” (ed. Crux Publishing) e preferatul meu. E povestea unei colonii de artişti şi a evenimentelor ciudate din cadrul respectivei colonii. Am lucrat un an şi ceva şi pe acest roman, atent la jocurile de cuvinte şi dedesubturile situaţiilor. Îmi place să las mesaje ascunse prin cărţile mele pentru că sunt curios cine le prinde. Cred în puterea metaforei şi încerc pe cât se poate ca fiecare frază să însemne mai mult de un singur lucru. Artiştii sunt nebuni şi când mai mulţi artişti se adună la un loc ies chestii bizare. Şi despre asta e ”Pangeea, toamna”: despre un alt subgrup de defecţi care văd lumea într-un mod atipic, care discută atipic, fac sex atipic, reacţionează atipic.

”Aer şi MSbP” l-am scris prin 2013 dar se publică de-abia acum, în 2016, tot la Crux Publishing. Am alunecat serios spre psihologie cu acest roman care e parţial o critică a societăţii de consum, parţial o poveste defectă de iubire. Primul capitol îl găseşti la mine pe site sau pe site-ul editurii în format PDF.

Tot zilele astea vor ateriza online primul capitol din ”Soldaţi ai terebentinei” şi primul capitol din ”Pangeea, toamna” – un fel de teasere dacă vrei.

Revenind la ”Aer şi MSbP”, romanul începe cu o ea înecându-l pe el într-o cadă plină cu apă. Aşa – de fun – ca să trăim intens clipa de la marginea morţii. El e un sinestezic cu tulburare obsesiv-compulsivă, ea e cu tulburare de personalitate borderline şi ceva numit Munchausen by Proxy (de unde ”MSbP”-ul din titlu). Cartea e despre iubire aşa cum nu ar trebui să fie ea, e despre snobismul românesc, despre ordine, depresie şi anxietate. ”Aer şi MSbP” e despre ceea ce se întâmplă când doi nesănătoşi o pun de-o relaţie.

Mai am o colecţie de povestiri numită ”Am auzit de…”. Am lansat-o la liber pe net şi conţine cinci sau şase bucăţi de proză scurtă. În mare parte sunt texte cu nuanţă transgresivă pe care le-am publicat în reviste şi pe diverse site-uri literare şi care, ”expirate” fiind, nu le-ar fi publicat nicio editură. ”Am auzit de…” o găsiţi la mine pe site sau căutând pe Google după PDF sau EPUB/MOBI. E gratis şi va rămâne gratis şi poveştile din ea sunt fucked-up aş zice. Mi-am permis să forţez puţin nota cu ele.

📋 Ce gen literar agreați și de ce?

Îmi place ficţiunea transgresivă, beat generation şi neo-noir-ul. Autori precum Clevenger sau Bret Easton Ellis sau Kerouac. Dar apreciez şi SF-ul într-o măsură acceptabilă, atâta vreme cât nu e cyberpunk sau space opera ci bate mai mult spre SF politic, economic, antropologic. Chestii gen Ursula K. LeGuin, de exemplu.

Din toate astea îmi place câte ceva. Admir sarcasmul şi minimalismul din curentul Generation X. Mă atrag revolta împotriva normelor şi reglementărilor sociale, critica consumerismului din romanele lui Palahniuk, Ellis, Coupland. Îmi place stilul fluent şi pe alocuri haotic din Beat Generation, fuga aceea de gânduri expusă pe hârtie fără atenţie pentru reguli.

Îmi plac situaţiile derivate din microsocietăţi precum cele din închisori ori grupuri de la marginea societăţii. Îmi place psihologia defectului, a omului care iese din normă fie prin gândire, fie prin comportament. Îmi place modul în care este expusă problema şi viaţa renegaţilor societăţii. Îmi place apăsarea conservatoare a atmosferei din neo-noir şi jocul de cuvinte al poeziei din proza transgresivă. Plus mesajul de rebeliune şi nesupunere transmis de ultima.

📋 Ce planuri literare aveți?

Zilele astea iese cel mai recent roman al meu la editura Crux Publishing. ”Aer şi MSbP” îi spune. Prin august 2016 ar trebui să fie deja în librării. Lucrez de un an la un alt manuscris, sunt pe la capitolul cinci dar nu prea am avut vreme de el în ultima vreme. ”Incompleţii” îi spune şi nu ştiu când îl voi termina. Mai am vreo două idei de roman dar ar fi proiecte care s-ar întinde pe mulţi ani. În medie îmi ia cam 18 luni ca să consider un manuscris bun de publicat. Sunt chiţibuşar iar asta îmi consumă timp. Cel mai probabil manuscrisul ”Incompleţii” îl voi finaliza cândva pe la jumătatea lui 2017, în cel mai bun caz. După care văd eu ce şi cum. Am în plan un roman stufos despre care sunt sigur că m-ar ţine ocupat vreo 4-5 ani.

📋 Ce credeți despre ce se scrie la ora actuală în România?

”Ridicol” nu e chiar cuvântul potrivit dar cred că descrie cel mai bine piaţa de carte autohtonă. Dar e inevitabil să faci anumite afirmaţii fără ca alţii să te bănuiască de invidie, subiectivism sau prostie. Aşa că am să rămân doar la ”muzica cea mai apreciată e în continuare cea cu valenţe lăutăreşti, show-urile cele mai gustate sunt în continuare cele de la Antena 3 şi Capatos, titlurile din ziarele online cu cea mai mare pondere de accesare rămân cele panicarde şi amăgitoare”. Fă o paralelă între aceste idei şi ceea ce se citeşte în ţară la ora actuală şi cam pe-acolo e părerea mea despre majoritatea contemporanilor mei. Publicul român vrea pâine şi circ aşa că i se oferă pâine şi circ. Iar circul vinde, aşa că lumea scrie despre circ. E trist şi amuzant în acelaşi timp.

📋 Considerați că acum se citește mai mult decât un trecut?

În România antedecembristă se citea mai mult. O dată pentru că posibilităţile alternative de distracţie erau limitate, în al doilea rând pentru că o carte era mai ieftină pe-atunci. Partea proastă e că oferta era îngrădită la clasici ai literaturii române şi universale.

Paradoxal, în ziua de azi avem acces la o mulţime de autori buni dar totodată şi la mai multe căi alternative de detaşare de cotidian. Avem Internet, 100 de canale TV, filme online, cluburi, telefoane mobile, jocuri. Cititul ia timp şi răbdare şi nu oferă o gratificare imediată aşa cum o face un clip amuzant de pe YouTube sau un episod din ”Family Guy”.

Iardemocraţia a adus cu sine capitalism. Iar capitalismul, augmentat de tehnologie, presupune un ritm rapid al vieţii în care cartea nu-şi prea mai are locul. Aşa că da – se citeşte mai puţin acum. Nu condamn, doar subliniez.

📋 Aveți un blog? Unde vă putem citi?

Am. http://razvancoloja.com îi spune site-ului. Scriu eseuri despre literatură şi curente literare, scriu despre sociologie şi psihologie. Nu vei găsi beletristică multă pe-acolo aparte de fragmente din romanele mele şi ocazionalul text scurt care nu mai ajunge pe Facebook ci-l includ în blog.

📋 Un mesaj despre cititorii tineri dar nu numai. Mulțumesc.

Mi-e din ce în ce mai dificil să abordez partea asta a interviurilor pe măsură ce trec anii. Îmi vine să le spun tinerilor să citească ce vor ei dar totodată îmi vine să le sugerez să citească ceva ce-i poate învăţa lucruri. Chestia e că tinerii de azi trag spre un anumit tip de literatură, una acordată pe ritmul alert al vremurilor. Se caută chestii uşor de digerat, de preferat cu titluri explozive şi coperţi cu impact emoţional.

Le-aş recomanda să citească în engleză (dacă pot). Să încerce genuri literare de care nu se simt atraşi. Să evite ecranizarea înaintea cărţii. Să nu citească Young Adult dincolo de 18-20 de ani dacă vor să se maturizeze intelectual şi cultural mai rapid. Să se gândească că media e medie pentru un anumit motiv, iar ce place mediei te menţine fix la nivelul ei.

Ca să ieşi din medie şi să devii un individ cu propria ta personalitate şi putere de decizie citeşte lucruri care nu se alipesc gusturilor majorităţii. Citind ceea ce citeşte majoritatea vei cunoaşte doar ceea ce cunoaşte majoritatea şi nu mai mult.
Şi-n lumea de azi asta reprezintă un impediment.

Mela

ideaplaza.ro
Distribuie:
Share on Pinterest

Lasă un răspuns