Interviu

Interviu 41 Ana Barton

ideaplaza.ro

📋 Cine este omul Ana Barton?

Mela, mi-am pus și eu întrebarea asta multă vreme. Răspunsul era atât de lung și de stufos, că mă lua amețeala. Acum știu doar că sunt un om, iar asta e destul. Deși, uite, bărbatul meu are altă părere. Una dintre pisicile noastre, Rumba, ar mânca și-n somn și s-a cam îngrășat sărăcuța. Încercăm s-o protejăm de ea însăși, de lipsa ei de saț, ca să nu se-mbolnăvească, și ferim bolurile celorlalte pisici de ea, că atunci când le prinde rade tot. Dar știi ce mi-a zis bărbatu-meu alaltăieri, când m-am plâns că iar le-a mâncat boabele celorlalte două? Așa mi-a zis: „Las-o, iubito, o viață are și Rumba și, slavă Domnului, nu de om.“

📋 Cum ați început să citiți?

De la poveștile spuse de bunicul meu mi s-a tras. El mi le spunea și dimineața, și seara, dar mai avea și serviciu el, ca orice om, iar mie-mi scădea câteodată și pe la prânz sau după-amiază nivelul de poveste din sânge și intram în sevraj. Atunci, bunicul m-a-nvățat să citesc. Ca să îmi mai aline dorul de el și de poveștile lui.

📋 Ce cărți v-au marcat în copilărie și adolescență?

vivacredit.ro

Toate cărțile pe care le-am citit, fie că mi-au plăcut, fie că nu, fie că au fost bune, fie proaste. Asta pentru că se poate întâmpla să nu-ți placă deloc o carte bună și nu e nicio nenorocire.

 

Ba chiar să nu-ți placă deloc cum scrie un premiant Nobel. El, da, e un scriitor mare, recunoscut de lumea-ntreagă, dar, dacă tu nu rezonezi cu scrisul lui, nu ești vinovat. Și în nici un caz nu trebuie să te prefaci că-ți place cum scrie un autor doar pentru că e considerat mare.

📋 Cum ați început să scrieți?

În cap, în gând. Dar nu știam că scriu, credeam că fac filme sau imaginez piese de teatru, asta fiindcă „a monta“ nu-mi era un verb cunoscut pe-atunci. Să fi avut șapte ani când am făcut primele versificații? Cam așa.

📋 Ce vă inspiră?

Nu știu ce nu mă inspiră, chiar n-am reușit să descopăr ce anume pe lumea asta nu mi-e sursă de inspirație. Deci, toți și toate. Totul.

📋 Vorbiți-ne despre fiecare carte publicată.

Nu eu, nu, nu. Fiecare dintre ele vorbește despre sine. Eu le-am scris, atât am putut face pentru ele. Din momentul publicării și lansării, fiecare-și trăiește viața proprie. E interesantă maternitatea/ paternitatea la scriitori, la artiști în general. Într-un fel, ne abandonăm copiii-cărți, copiii-tablouri, copiii-simfonii etc. îndată ce-i naștem și-i botezăm. Pentru că ei sunt în stare să-și poarte singuri de grijă mult mai repede decât oamenii.

Pot să vă spun cum le cheamă pe cărțile mele, în ordinea apariției lor: „Prospect de femeie“ și „Mamifer“, Editura Herg Benet, 2014, „Foto Splendid. Viața socialăColecția Costică Acsinte – Ediție specială Ana Barton“, Editura Filos, 2015, „Cartea simțurilor“, Editura Humanitas, 2015, „Jurământ de rătăcire“, Editura Herg Benet, 2016.

 

Trebuie să precizez însă că „Foto Splendid. Viața socială“ este un album semnat de fotograful Costică Acsinte, imagini antebelice, interbelice și postbelice dintr-o Românie cumsecade, un album în care eu am scris pentru fiecare fotografie câteva cuvinte, mai mult dansate, adică eu le-am gândit, iar Anca Ciuciulin splendid le-a caligrafiat, iar „Cartea simțurilor“ este un volum colectiv al cărui editor este Dan C. Mihăilescu; în el sunt textele a 21 de autori contemporani.

 

📋 Cu ce este diferită „Jurământ de rătăcire“?

E un roman, primul meu roman. Celelalte sunt cărți de proză scurtă. „Jurământ de rătăcire“ e o carte-ecorșeu. Și rană, și pansament. Doare și vindecă aproape în același timp. Pe mine. Cititorii însă vor decide ce efect are asupra lor. Sau dacă are vreunul.

📋 Ce scriitori preferați aveți?

Mă feresc să răspund la astfel de-ntrebări, le consider capcane. Sigur aș uita pe cineva și n-am mai avea cum să terminăm niciodată interviul acesta. Ți-aș da telefoane-n miez de noapte, să tot adaugi. Dar nu renunțăm și noi la pronumele acela personal de politețe, Mela?

📋 Care sunt cele 5 cărți pe care ar trebui neapărat să le citim?

Oamenii să ducă la capăt numai cărțile care le plac și pe alea pe care ajung să le iubească. Bine, asta după ce-și termină școlile și-și dau examenele de absolvire.

📋 Cum vedeți literatura română actuală prin prisma scriitorului?

Minunată. Am privilegiul de a fi contemporană cu mari scriitori, dar și cu mari actori, muzicieni, plasticieni etc. Eu nu pot despărți artele atunci când vine vorba despre bucuria pe care mi-o oferă. Nu știu cum. Ce-mi place mie cel mai mult e că orice epocă rămâne în memoria omenirii prin arta ei, nu prin mărunțișurile cotidiene cu care toți ne mâncăm sufletul. Sau care ni-l mănâncă.

📋 Ce faceți cu plăcere în timpul liber pe care nu îl dedicați scrisului sau lecturii?

Vorbesc și râd cu bărbatul meu, fata mea e adolescentă, o adolescentă normală, așa că vorbește cu mine când are ea chef, iar eu îi respect asta, ba chiar o și admir, eu n-am avut curajul acesta față de părinții mei, iar de râs, mai mult râde de mine, de noi, dar se mai întâmplă să râdă și cu mine, cu noi, gătesc, iubesc cele trei pisici care ne stăpânesc familia, deși ele cel mai mult pe Rada, fiica mea, o iubesc, simt candoarea sufletului ei de copil, ascult muzică, bărbatu-meu îmi cântă mult și tare frumos la pian, iar în rest mă culcă și mă trezește-n jazz, fac câteva sute de metri pe bicicleta eliptică, dar nu zilnic, deși așa mi-aș dori, numai că nu apuc, mă văd cu prietenii, chestii de-astea omenești, firești.

📋 Care sunt 3 lucruri absolut necesare?

Să crezi în tine, ca să poți crede în oameni, să fii bun cu tine, ca să poți fi bun cu oamenii. Să crezi în Dumnezeu. Sunt cinci, dar eu am fost mereu slabă la aritmetică.

📋 Pe ce blog vă putem citi?

anabarton.ro se numește site-ul unde public eu și invitații mei, ospecioii, cum îi numesc eu. „Inimă roșie cu lapte dulce“ am botezat acest site pentru că așa e inima omenească: vie și dulce. Chiar și când nu știe că este tot așa este.

📋 Un mesaj pentru cititorii tineri de azi. Mulțumesc.

Iubiți-vă și bucurați-vă sufletele, ca să le puteți iubi și bucura și pe ale altor oameni. Asta e esențial. În rest, conjuncturi.

Mela

edituratrei.ro
Distribuie:
Share on Pinterest

11 comentarii la “Interviu 41 Ana Barton

  1. Foarte frumos interviu! Mela, esti o norocoasa, pentru ca intalnesti (chiar si virtual) oameni asa frumosi!
    Mi-au placut urmatoarele raspunsuri:

    ”Ba chiar să nu-ți placă deloc cum scrie un premiant Nobel. El, da, e un scriitor mare, recunoscut de lumea-ntreagă, dar, dacă tu nu rezonezi cu scrisul lui, nu ești vinovat. Și în nici un caz nu trebuie să te prefaci că-ți place cum scrie un autor doar pentru că e considerat mare.”
    Perfect de acord! Uneori, din snobism sau…poate din alt motiv, unii cititori se declara mari fani ai unor scriitori, premianti chiar Nobel, dar nu le place stilul lor! Poate si eu am avut momente din astea, in tinerete!!! 🙁 Acum sunt linistita….in privinta asta! 🙂

    -”Eu nu pot despărți artele atunci când vine vorba despre bucuria pe care mi-o oferă. Nu știu cum. Ce-mi place mie cel mai mult e că orice epocă rămâne în memoria omenirii prin arta ei, nu prin mărunțișurile cotidiene cu care toți ne mâncăm sufletul. Sau care ni-l mănâncă.”
    Iarasi de acord! Si in privinta nedespartirii artelor pentru ca TOATE transmit bucurie si emotie! Si tot de acord sunt, referitor la ce ramane in memoria omenirii, adica tot ce s-a creat (valoros, bineinteles) prin arta!
    Oricum memoria omeneasca are o tendinta…buna: sa elimine raul si sa amplifice binele! Astfel reusim sa..suportam trecutul!
    Iar daca binele este nascut din ARTA, cu atat mai mult! 🙂

    Off…, iar m-am ”intins”! Am scuze: mi-a placut ce am citit aici!!! 🙂 Voi pune pe lista mea de ”must-read” numele
    acestei scritoare! Careia ii doresc mult bine si mult frumos! Mult noroc si succes in tot ce doreste sa faca! Si sanatate si putere ca sa le duca pe toate! 🙂
    Aceleasi urari si tie, draga Mela! 🙂

    1. Sunt bucuroasă de fiecare dată când intervii în comentarii, Manuela. ) Ce pot să îți spun e că Ana Barton merită citită. Am citit cartea „Mamifer” și mi-a plăcut. Am și celelalte cărți ale autoarei și de abia aștept să le citesc. 🙂 Ce mai citești? Pot spune fără falsă modestie că am redus cărțile începute de la 5 la 2 iar acum citesc o carte cumpărată întâmplătoar dar recomandată recent de Dela: Sârme și portocali” de Delia Oltea Rusu în care își povestește experiența proprie cu munca în străinătate. Iar „Cum am devenit un romancier celebru” de Steve Hely încă nu am terminat-o. Mult spor la citit!

  2. Mi-am notat cartea recomandata de tine, scrisa de Ana Barton! Si cealalta de Steve Hely (e…provocator titlul ei…;) ) Bineinteles, daca voi gasi si alte romane scrise de Ana Barton, le voi citi! Eu citesc din …2 romane la casa de la tara si….unul cand vin la oras/bloc! De fapt, niste nuvele de Somerset Maugham, apoi Arhipelagul de Radu Ciobanu si un roman scris de Amanda Quick, personajele principale au….puteri paranormale, ”Cheia misterelor”! Nu sunt fan acestui gen (de dragoste, dar si si cu …trimiteri la paranormal! Am fost si eu pur si simplu curioasa!!!! 🙂
    Spor mult si tie la citit si pentru toate! 🙂

    1. Îți recomand și celelalte cărți ale autoarei: „Prospect de femeie”, „Pervazul lui Dumnezeu” (ultima apărută) și romanul „Jurământ de rătăcire”. Apropo de Radu Ciobanu să știi că am căutat cărți lui și nu găsesc nimic. 🙁 Nu s-a mai reeditat? Mi-ai stârnit cu adevărat interesul.

      1. Cu siguranta ca nu s-a mai reeditat acest autor! Dar, sigur gasesti cartilcrise de dumnealui in biblioteci! El este nativ din Timisoara, dar a lucrat si a trait in Deva. Am auzit, in primavara aceasta, ca acum locuieste la fiica lui in Germania! 🙂

        1. Manuela îți mulțumesc pentru informații. 🙂 Voi căuta la biblioteca orașului. Cu ce să încep? 🙂

        2. Uite, Mela, un link despre scriitorul Radu Ciobanu si cartile lui! Din lista, iti recomand 3: Zilele, Treptele Diotimei si Casa fericitilor! Am citit mai multe carti, dar acestea mi-au placut cel mai mult! S-ar putea sa fiu subiectiva eu!
          O noua saptamana cat mai buna sa fie pt tine, pt toti! 🙂

Lasă un răspuns