Recenzie

Recenzie Vioara din mansardă de Doina Strulea

libris.ro%20

Titlu: Vioara din mansardă

Autor: Doina Strulea

Editura Pontos

Chișinău, 2014

libris.ro%20

Nr. pagini: 92

Genul: Poezie

Nota: 9/10

 

Mulțumesc mult autoarei pentru cele două exemplare oferite.
Unul dintre ele va fi premiul în cadrul unui concurs.
Mulțumesc și pentru autografe și dedicații.

Marcela Mardare vorbește despre această cărticică de poezii într-un mod sublim, cel puțin. Prezentarea se numește Flori de tei pe strune de vioară.

Autoarei i-au fost atinse strunele inimii de către poezie de timpuriu. Acest volum este cartea de debut ce cuprinde poeme pline de sentimentele autoarei dar și viziunea ei despre viață. Dovedește sinceritate, discreție și deschidere.
Poeta este la început de cale, își caută sinele, adevărul, binele, iubirea, lumina din care să facă o lume mai bună.

Doina este temerară, insistentă în ceea ce dorește iar drumul ei trebuie să fie împlinit. Dorește ca zborul ei să fie lung, alături de cei dragi care i-ai dăruit o copilărie frumoasă, ei i-au altoit dragostea de țară, grai și neam, demnitatea, verticalitatea și încrederea în propriile puteri.

Doina Strulea mărturisește că îi este dragă viața și țara. Condeiera, așa cum o numește Marcela Mardare, se întreabă cine este și tot ea spune: “Sunt plop sau salcie acum?” Recunoaște că ” nu mi-am ascuns emoțiile nicicând, / Tot ce-am simțit vărsat-am în cuvânt.

Tematica versurilor e diversă. Poeta e în vâltoarea evenimentelor și o interesează tot ce se întâmplă pe acest plai, o doare, nepăsarea fiindu-i străină. Relele lumii o întristează.

Ea se adresează tuturor și fiecăruia. Știe ca clipa este ireversibilă, că devine imediat trecut, că viața este mult prea scurtă. Știe că fericirea omului depinde de prețuirea iubirii. Iubirea este sentimentul cel mai profund și sublim dăruit de providență. Are poeme lirice adresate mamei, tatei, buneilor.

• Cine sunt eu?

…Sunt pasager și totuși te petrec

Și-nghit doar amintiri în sec.

Sunt pom înfloritor, și pe alocuri ram,

Am pierdut ce am și ce n-aveam.

• Geniul ninsorii…

Eminescu nu-i și fulgii s-au topit,

Versul lui – rămas-a-ntipărit.

Poezii enorm de-nmiresmate,

Cu nea presurate.

Spirit de poet.

Ninge iar

încet,

Încet.

• Timp

Timp, timp, carie de timp,

urcat-ai tu omul sud, pe un nimb

și de-acolo răsună un strigăt de disperare,

te-ai strecurat printre om, neștiind că îl doare.

O carte de poezii de mare sensibilitate. O poetă loială ei însăși, o voce sinceră și convingătoare.

Curând veți avea ocazia să câștigați acest volum de poezii în cadrul unui concurs de autor (concurs încheiat la momentul republicării acestei recenzii).

Volumul de poezii îl găsiți luând legătura cu autoarea AICI.

# Mela

libris.ro%20
Distribuie:
Share on Pinterest

Lasă un răspuns